Vinerea Mare este ultima zi de vineri dinaintea Paștelui și din Postul Mare. În Vinerea Mare se țin obiceiuri și tradiții, Iisus fiind răstignit în această zi. Este ultima zi de vineri dinaintea Paștelui și din Postul Mare.
În această zi a fost răstignit Iisus Hristos și face parte din cele trei zile de sărbătoare religioasă creștină numite Triduum Sacrum, care includ Joia Mare, Vinerea Mare și Sâmbăta Mare.
În această zi se ține post negru. Conform credinței creștine, în Vinerea Mare a avut loc răstignirea lui Iisus pe cruce și moartea lui pentru salvarea oamenilor de păcate. În această zi se ține slujba numită Ceasurile împărătești și Vecernia, în timpul căreia se face scoaterea Epitafului în mijlocul bisericii pentru închinare.
Este o zi de mare doliu a creștinătății. În această seară are loc denia Prohodului Domnului. I se mai spune Vinerea Seacă, pentru că oamenii țin post negru în această zi. Se face pomenire în această zi la patimile lui Hristos. Potrivit unor tradiții și obiceiurilor, în Vinerea Mare, femeile merg la morminte, unde aprind lumânări și îi plâng pe cei morți. Este o zi aliturgică, asta însemnând că nu se face nici una dintre cele trei Sfinte Liturghii. Creștinii nu concep să lipsească de la scoaterea Epitafului în biserică. Simbolul este acela al coborârii de pe Cruce a lui Hristos și pregătirii trupului său spre înmormântare.
Epitaful pe care preoții îl poartă ajutați de credincioși simbolizează trupul lui Iisus. După slujbă, Sfântul Epitaf este așezat pe masa din altar, unde rămâne până la Înălțare.
Trecerea pe sub masă, în Vinerea Mare În Vinerea Mare se face pomenirea „Sfintelor și Mântuitoarelor și înfricoșătoarelor Patimi ale Domnului si Dumnezeului și Mântuitorului nostru Iisus Hristos”, adică toate chinurile prin care a trecut Iisus: scuipările, lovirile peste față, palmele, insultele, batjocurile, haina de porfiră, trestia, buretele, otețul, piroanele, sulița, crucea și moartea. După slujba Ceasurilor Împăratești, în Vinerea Mare, în toate bisericile se săvârșește „Vecernia scoaterii Sfântului Epitaf”. În cadrul acestei slujbe speciale se scoate în mijlocul bisericii Sfântul Epitaf. El este așezat pe o masă mai înaltă, care închipuie Mormântul Domnului. La rândul lui, Sfântul Epitaf aduce aminte de fapta de milostenie a Drepților Iosif din Arimateea și Nicodim, care, coborând de pe Cruce trupul Domnului Iisus, l-au pregătit pentru îngropare, mai înainte de a-L așeza în mormânt.
Rugăciunea care se rostește în Vinerea Mare
„Doamne Iisuse Hristoase, Mântuitorul cel dulce al sufletului meu, în această zi a Răstignirii Tale pe Cruce ai pătimit şi ai luat moarte pentru păcatele noastre, mă mărturisesc înaintea Ta, cum că eu sunt cel ce Te-am răstignit cu păcatele mele cele multe. Mă rog, însă, Bunătăţii Tale celei nespuse, să mă învredniceşti cu Darul Tău, Doamne, ca şi eu să pot răbda patimi pentru credinţa, speranţa şi iubirea ce le am către Tine, precum Tu Cel îndurat ai răbdat pentru mântuirea mea. Întăreşte-mă, o, Doamne, ca de astăzi înainte să port Crucea Ta cu bucurie şi cu mare căinţă şi să urăsc cugetele mele şi voinţele mele cele rele. Sădeşte în inima mea întristarea de moartea Ta, ca să o simt precum au simţit-o iubita ta Maică, ucenicii Tăi şi femeile purtătoare de mir ce stăteau lângă Crucea Ta.
Luminează-mi simţirile cele sufleteşti, ca să se mişte şi să priceapă moartea Ta, precum ai făcut de Te-au cunoscut făpturile cele neînsufleţite, când s-au mişcat la Răstignirea Ta şi mai vârtos, cum te-a cunoscut tâlharul cel credincios şi pocăit şi ţi s-a plecat, de l-ai pus în rai. Dă-mi, Doamne, şi mie, tâlharului celui rău, Darul Tău, precum atunci l-ai dat aceluia şi-mi iartă păcatele, pentru Sfintele Tale Patimi şi cu bună întoarcere şi căinţă mă aşază împreună cu el în Rai, ca un Dumnezeu şi Ziditor ce-mi eşti. Mă închin Crucii Tale, Hristoase, şi pentru iubirea Ta către noi, zic către dânsa:
Bucură-te, cinstită Cruce a lui Hristos, pe care ridicat şi pironit fiind Domnul, a mântuit lumea!
Bucură-te, pom binecuvântat, pentru că tu ai ţinut rodul vieţii, care ne-a mântuit de moartea păcatului.
Bucură-te, drugul cel tare, care ai sfărâmat uşile iadului.
Bucură-te, cheie împărătească, ce ai deschis uşa raiului.
O, Hristoase al meu răstignit, câte ai pătimit pentru noi! Câte răni, câte scuipări şi câtă ocară ai răbdat pentru păcatele noastre şi pentru a ne da încă pildă de adevărată răbdare în suferinţele şi necazurile vieţii acesteia!
Și fiindcă acestea ni le trimite Dumnezeu pentru păcatele noastre, ca să ne îndreptăm şi să ne apropiem de El, şi aşa, numai spre folosul nostru ne pedepseşte în această viaţă. De aceea, rogu-mă Ţie, Stăpâne, ca la necazurile, ispitele şi durerile câte ar veni asupra mea, să-mi înmulţeşti împreună şi răbdarea, puterea şi mulţumirea, căci cunosc că neputincios sunt de nu mă vei întări, orb de nu mă vei lumina, legat de nu mă vei dezlega, fricos de nu mă vei face îndrăzneţ, pierdut de nu mă vei cerca, sclav de nu mă vei răscumpăra cu bogata şi Dumnezeiasca Ta putere şi cu Darul Sfintei Tale Cruci, căreia mă închin şi o măresc, acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.” (sursa: doxologia.ro)
