
- Dettagli
- Cătălin Ștergărel By
- Visite: 161
Cununia sau nunta este Sfânta Taină prin care, după făgăduința mirelui și a miresei, exprimată liber în fața preotului, de a trăi împreună în iubire toată viața, pentru a naște și a crește copii și a se ajuta reciproc, li se împărtășește harul dumnezeiesc care întărește și înalță însoțirea lor naturală, prefăcându-o într-o desăvârșită și curată legătură morală, într-o unitate după chipul legăturii dintre Hristos și Biserică.
Tinerii care doresc să se căsătorească, bărbat și femeie, trebuie mai întâi să se căsătorescă civil, la ofițerul de stare civilă, iar apoi se poate săvârși și căsătoria religioasă. Căsătoria civilă este o însoțire pe viață între un bărbat și o femeie, prin liber consimțământ în condițiile legii. Căsătoria religioasă sau nunta creștină este o însoțire sfântă, făcută cu binecuvântarea lui Dumnezeu în biserică, printr-o Sfântă Taină, cea a Căsătoriei sau a Nunții, care sfințește iubirea și legătura celor însoțiți.
Taina Nunții a fost întemeiată de Dumnezeu încă de la începutul omenirii, în rai. Dumnezeu însuși, când l-a zidit pe om, a dat căsătoriei statutul de așezământ natural, legat de însăși natura omului, dar de origine divină instituită prin cuvintele „Și a zis Domnul Dumnezeu : Nu este bine să fie omul singur, să-i facem ajutor asemenea lui” (Gen. 2, 18). Apoi, Dumnezeu a binecuvântat însoțirea bărbătului cu femeia zicând „Creșteți și vă înmulțiti și umpleți pământul și-l stăpâniți” (Gen. 1, 28), poruncă a cărei valabilitate este permanentă (Gen. 2, 24). Legătura aceasta, decăzută prin păcat, Mântuitorul o restaurează și o înalță la rang de Taină. Astfel, El ia parte la nunta din Cana Galileii, pe care o sfințește prin prezența Sa și prin prefacerea apei în vin (In. 2, 1-11). Mai târziu, Mântuitorul a precizat caracteristicile căsătoriei creștine : ea poate avea loc numai între un singur bărbat și o singură femeie, neîngăduind despărțirea lor (Mt. 19, 5-6) sau divorțul decât pentru păcatul adulterului, adică al călcării fidelității conjugale (Mt. 19, 9).
CELE NECESARE PENTRU TAINA SFINTEI CUNUNII

Căsătoria este o Taină a Bisericii, prin care Dumnezeu își revarsă Harul Său unindu-i într-o familie pe cei ce doresc să se căsătorească. De aceea pentru oficierea Tainei Cununiei, în Biserica Ortodoxă trebuie să se țină seama de următoarele:

1. Trebuie să se obțină în prealabil un certificat de căsătorie din partea autorităților.
2. Sfânta Taină a Cununiei trebuie să fie oficiată de un preot ortodox (sau mai mulți) după tradiția liturgică a Bisericii Ortodoxe.
3. Nici unul dintre cei doi nu mai este căsătorit.
4. Dacă unul (sau amândoi) este văduv trebuie să aducă o copie a certificatului de deces a soțului (soției).
5. Dacă unul (sau amândoi) este divorțat trebuie să aducă o copie după sentință de divorț.
6. Taina Cununiei unește pe veșnicie pe cei ce se căsătoresc de aceea Biserica Ortodoxă NU încurajează divorțul și nici recăsătorirea
7. Nu sunt permise mai mult de 3 cununii în Biserica Ortodoxă, trebuie menționat că a 2-a și a 3-a cununie NU mai sunt taine ale bisericii, ci rămân a fi un pogorământ al bisericii.
8. În cazul unei căsătorii mixte ortodox-catolic va trebui să se obțină o dispensă din partea Episcopului locului.
9. Canoanele Bisericii Ortodoxe NU permit căsătorii cu persoane de altă credință doar dacă va fi primită în sânul Bisericii Ortodoxe înainte de oficierea cununiei
10. Cei ce doresc să se căsătorească trebuie să se spovedească înaintea oficierii căsătoriei.
11. Nașii trebuie sa fie de credință ortodoxă și căsătoriți unul cu altul, să aibe o conduită de viață religioasă și morală, având îndatorirea de a povățui și sprijini pe miri, având și ei îndatorirea de a se spovedi înaintea acestei Sfinte Taine.
Nu există nici o "taxă" pentru Taina Cununiei și nici pentru alte servicii religioase. Dacă doriţi puteţi face o donaţie pentru suţinerea și construirea Bisericii parohiale şi veţi primi o chitanţă.
*** Donația care însoțește slujba Cununiei este benevolă și NU reprezintă o „taxă” pentru slujbă, ci face parte din mulțumirea adusă lui Dumnezeu cu ocazia acestui eveniment special. Orice donație este binevenită, știut fiind faptul că parohia noastră își susține activitatea numai prin contribuțiile benevole ale credincioșilor și din donațiile tuturor celor ce iubesc Biserica lui Dumnezeu.
Zile când NU sunt permise căsătorii:
– În toate zilele de miercuri și vineri de peste an
– În cele 4 posturi mari
– În Săptămâna Brânzei
– În Săptămâna Luminată
– În ajunul cât și în Duminica Rusaliilor
– În ajunul Praznicelor Împărătești
– De Tăierea capului Sf. Ioan Botezătorul (29 august)
– În ajunul Înalțării Sfintei Cruci (13 septembrie)
– De Înălțarea Sfintei Cruci (14 septembrie)
– De la Nașterea Domnului până la Botezul Domnului
Acest articol este inspirat din articolele prezente pe DOXOLOGIA RO și CREȘTINORTODOX RO

- Dettagli
- Cătălin Ștergărel By
- Visite: 102
În familie, suntem obișnuiți să aniversăm ziua de naștere a copiilor. Sărbătorim, de asemenea, ziua sfântului ocrotitor, al cărui nume îl purtăm. La fel de importantă este și ziua botezului nostru, de care mai rar ținem seama. Noi creștinii avem două nașteri: una în maternitate și una în Biserică. Prima este după trup, pentru această lume, iar a doua este după duh, pentru viața veșnică sau pentru Împărăția lui Dumnezeu. Fără nașterea prin Botez nu putem intra în Împărăția veșnică, după cum spune Domnul Iisus Hristos:
„De nu se va naște cineva din apă și din Duh, nu va putea să intre în Împărăția lui Dumnezeu” (Evanghelia după Ioan 3,3)
EXPLICAȚIA DUHOVNICEASCĂ A BOTEZULUI
Cuvântul Botez provine din limba greacă: verbul baptizo înseamnă „a scufunda”. De aceea pruncul este „scufundat” în apa din cristelniță și nu doar stropit. Botezul este taina prin care omul, prin întreita afundare în apă sfinţită de către preot, în numele Sfintei Treimi, se spală de păcatul strămoşesc şi de toate păcatele de până atunci. Astfel se naşte din nou duhovniceşte şi devine membru al Bisericii. Din acest motiv, numele noului botezat este bine să fie al unui sfânt sau al unei sfinte. Numele exprimă identitatea creștină și de neam.
La Botez, copilul este afundat de trei ori în apa sfințită, iar preotul rostește cuvintele: „Se botează robul/roaba lui Dumnezeu (numele) în Numele Tatălui – Amin, și al Fiului – Amin, și al Sfântului Duh – Amin”. Cuvântul „rob” are sensul de slujitor sau ascultător de Dumnezeu. Nu este nimic mai înălţător şi mai frumos decât să fim mereu în preajma lui Dumnezeu, ca slujitori ai Lui care fac întru toate voia Lui! Suntem cu adevărat liberi numai în măsura în care ne supunem Domnului şi ascultăm de El.
Prin Botez, părinţii îşi exprimă dorința de a trăi, alături de copiii lor, ca robi ai lui Dumnezeu. Aceasta înseamnă că avem un Domn al vieții noastre și un Tată iubitor care ne poartă mereu de grijă și care nu ne lasă niciodată singuri. Așa cum ne străduim să învățăm o meserie, o limbă străină, o știință, să cântăm la un instrument, tot așa ar trebui să ne folosim mintea pentru a ne apropia de Dumnezeu, a afla mai multe despre El și despre voia Lui.
Și dumneavoastră, dragi părinți și nași, ați fost botezați și cununați ca „robi ai lui Dumnezeu”. Mântuitorul Iisus Hristos ne-a dat porunca de a boteza, dar și de a-i învăța pe cei botezați să păzească toate câte ne-a poruncit (cf. Matei 28, 19-20). Cu alte cuvinte, marea dumneavoastră responsabilitate începe abia acum prin educația și creșterea creștină a copiilor.
„Duceţi-vă şi faceţi ucenici din toate neamurile, botezându-i în Numele Tatălui şi al Fiului, şi al Sfântului Duh. Şi învăţaţi-i să păzească tot ce v-am poruncit. Şi iată că Eu sunt cu voi în toate zilele, până la sfârşitul veacului. Amin” (Evanghelia după Matei 28, 19)
Mai întâi, să înțelegem practic ce înseamnă Botezul și cum trebuie să ne pregătim pentru primirea lui. Să ştim de asemenea că viaţa creştină înseamnă trăirea, zi de zi, a făgăduinţelor făcute la botez şi anume că ne-am lepădat de satana şi de toate lucrurile lui şi că ne-am unit cu Hristos prin rugăciune şi fapte bune. De aceea nu suntem creştini cu adevărat decât în măsura în care conlucrăm cu harul botezului şi ne străduim să trăim o viaţă sfântă.
După nașterea pruncului sunt trei rânduieli speciale care se fac:
1) Rugăciuni la ziua întâi- se făce de către preot la casa/spitalul unde s-a născut pruncul, sfințind-se astfel și casa unde vom aduce copilul (dacă acesta se naște la spital la rugăciunea din a opta zi preotul merge acasă)
2) Rugăciunea la ziua a opta, la însemnarea pruncului, când i se pune numele- în această a opta zi de la naștere copilul ar trebui adus la biserică pentru a i se citi această rugăciune de punere a numelui
3) Rugăciunile ce se citesc la a patruzeceza zi după naștere (Molitfa de 40 de zile după naștere)- la acest moment copilul trebuie adus la biserică de către mamă și de nașul/viitorul naș. Această rânduială se face la 40 de zile indiferent dacă copilul este botezat sau nu. Dacă nu este botezat, doar închinarea băieților în Sfântul Altar se va face după primirea botezului. Ea se poate face chiar dacă nașul nu este prezent.

Prima parte din slujba Sfântului Botez o formează lepădările de satana sau exorcismele care sunt rugăciuni de alungare a duhurilor necurate. Sfințirea copilului prin Botez se face după ce din sufletul său a fost alungată orice lucrare necurată, pentru ca în el să se sălășluiască Duhul Sfânt.
Nașul rostește de trei ori, în numele copilului: „mă lepăd de satana și de toate lucrurile lui…”, stând cu fața către apus, ceea ce simbolizează împotrivirea sa față de lucrările celui rău. Lepădarea de satana şi de toate lucrurile lui trebuie să se regăsească în modul cel mai real şi în viaţa nașilor, pentru ca făgăduinţa lor să nu fie doar o declaraţie verbală.
Unirea cu Hristos și rostirea Crezului se fac apoi întorşi cu fața spre Răsărit, pentru că Hristos este „Răsăritul cel de Sus”. Unirea cu Hristos se mărturiseşte prin rostirea Crezului, care trebuie rostit pe de rost de naşi, de părinţi și de ceilalți participanți.

A doua parte a Botezului o formează sfinţirea apei şi turnarea untdelemnului sfinţit, de trei ori, în cristelniţă. Apa și cristelnița semnifică mormântul în care a fost îngropat Mântuitorul și locul de unde a înviat, iar uleiul binecuvântat, numit „untdelemnul bucuriei” – cu care este uns pruncul înainte de afundare – arată că prin încreștinare pruncul devine „uns al Domnului”.
A treia şi cea mai însemnată parte a Botezului o formează afundarea întreită în apă și rostirea de către preot a cuvintelor: „Se botează robul/roaba lui Dumnezeu (…) în Numele Tatălui – Amin, și al Fiului – Amin, și al Sfântului Duh – Amin”. Astfel mărturisim că temeiul credinței noastre este Dumnezeu în Sfânta Treime și că prin Botez murim împreună cu Hristos și înviem cu El..
Simbolistica obiectelor folosite la Sfântului Botez
Pânza albă în care este înfășurat pruncul imediat după Botez, simbolizează haina luminoasă a sufletului, spălat de păcate, care a devenit de acum biserică sau locaş a lui Dumnezeu. În apa sfințită se sfințește și cruciulița pe care copilul o primește în dar de la nași pentru a-și aminti de cuvintele din Evanghelia după Marcu, cap. 8, 34: „Oricine voiește să vină după Mine să se lepede de sine, să-și ia crucea și să-Mi urmeze Mie.”
Lumânarea – pe care o aprinde preotul după scoaterea din apă a pruncului și pe care o țin nașii – arată lumina harului primit la Botez, dar și lumina faptelor bune, pe care cel botezat este chemat să le împlinească.
Taina Mirungerii urmează imediat după botezul pruncului. Prin punerea mâinii preotului în timpul citirii rugăciunii, prin rostirea cuvintelor „pecetea darului Sfântului Duh” și prin ungerea cu Sfântul și Marele Mir, cel nou botezat primește bogăția darurilor Sfântului Duh. Sfântul Mir are în compoziție ulei de măsline amestecat cu aromate, care arată mulțimea darurilor duhovnicești pe care cel botezat le primește. Ungerea se face în semnul Sfintei Cruci, pecetluind toate simțurile. Prin darurile Duhului Sfânt noi primim puterea de a duce o viață creștinească, de a ne opune răului și păcatului și de a săvârși binele.
Înconjurarea mesei și a cristelniței de trei ori, în numele Sfintei Treimi, arată că începând de la Botez, viața oricărui creștin trebuie să aibă în centru Evanghelia (Cuvântul lui Dumnezeu) și Crucea, adică jertfa. Nu putem fi creștini decât împlinind poruncile Evangheliei și purtându-ne crucea. Nu casa, serviciul și banii sunt scopul vieții noastre, ci împlinirea voii lui Dumnezeu prin dragoste şi jertfă de sine.
La slujbă, urmează citirile biblice: Apostolul și Evanghelia. În final, preotul taie câteva fire de păr de pe capul pruncului, în semnul Sfintei Cruci, simbolizând dăruirea totală a celui botezat lui Dumnezeu, ca și primul act de jertfă adusă lui Hristos, din partea copilului.
În final, pruncul îmbrăcat în haină luminoasă este dus în faţa Sfântului Altar, unde preotul îl împărtăşeşte cu Trupul şi Sângele lui Hristos. Astfel noul botezat primeşte deodată trei Sfinte Taine: Botezul, Mirungerea şi Sfânta Împărtăşanie.
Așa cum o floare curată și frumoasă moare fără soare și apă, tot la fel şi sufletul copilului poate muri duhovnicește dacă este lipsit de hrana unei vieți creștinești, care stă în răspunderea părinților și a nașilor. De aceea părinţii şi naşii trebuie să fie foarte conştienţi de responsabilitatea pe care o au faţă de pruncul botezat.
Pregătirea duhovnicească a Botezului
Pregătirea părinților
„Mântuitorul Iisus Hristos ne spune: „Eu sunt vița, voi sunteți mlădițele. Cel ce rămâne întru Mine și Eu în el, acela aduce roadă multă, căci fără Mine nu puteți face nimic” (Evanghelia dupa Ioan, 15, 1).
Faptul că noi, ca părinți, ne botezăm copiii, ne obligă în fața lui Dumnezeu să-i și creștem și să-i educăm în credința ortodoxă. Faţă de copii avem marea răspundere de a nu-i lipsi de binecuvântarea pe care Dumnezeu ne-o dăruiește prin sfintele slujbe ale Bisericii, îndeosebi prin Sf. Liturghie. A-i boteza pe copii, dar apoi a-i ține departe de Dumnezeu, neducându-i regulat la biserică, este o greșeală foarte mare. Prin urmare, ca părinți, suntem chemaţi să trăim credinţa creștină cât mai autentic, să avem o viață de familie armonioasă, să participăm duminica și în sărbători la Sfânta Liturghie, să ne rugăm acasă, să postim, să ne mărturisim păcatele regulat și să ne împărtășim cu Trupul și Sângele Mântuitorului Iisus Hristos. Făcând acestea, ne vom bucura mereu de puterea şi înţelepciunea care vin de la Dumnezeu şi vom birui orice încercare a vieţii. Altfel ne păgubim şi pe noi şi pe copiii noştri care vor apuca pe căi greşite şi vor fi lipsiţi de cel mai mare suport al vieţii care este credinţa vie trăită în rugăciune şi în împlinirea poruncilor lui Dumnezeu.
Modul cel mai plăcut lui Dumnezeu prin care părinţii iau parte la botezul copilului lor este acela al înnoirii propriului lor botez prin Sfânta Taină a Spovedaniei, căci Spovedania este al doilea botez. De aceea părinţii sunt chemaţi să se pregătească înainte de ziua Botezului prin spovedanie, rugăciune și primirea Sfintei Împărtășanii.
Rostul nașilor la Botez
Un prunc, nou născut, tinde şi el către Hristos, Izvorul vieţii şi al luminii. Precum se îndreaptă florile spre soare, tot aşa şi sufletul unui copilaş caută spre Hristos, Soarele dreptăţii. Un copilaş nu poate să spună acest lucru cum îl spune un om mare. De aceea naşii, la Botez, mărturisesc credinţa în numele pruncului. Dacă cinstea de a fi naş la botez e mare, răspunderea nașilor înaintea lui Dumnezeu este şi mai mare în calitatea lor de părinţi duhovniceşti ai finului sau finei lor.
Cine poate fi naș de botez?
Pot fi naşi numai creştini vrednici care vor putea da pildă şi îndrumări frumoase finului sau finei lor. Naşii trebuie să cunoască şi să iubească credința ortodoxă şi să aibă viaţă curată. Pentru că Botezul se face în Biserica Ortodoxă, nașii trebuie să fie credincioşi ortodocşi. Aflați la botez, naşii se leapădă, în numele pruncului, de stăpânirea celui rău și apoi, întorcându-se cu faţa spre Răsărit, de unde vine lumina, făgăduiesc că cel ce se botează „se uneşte cu Hristos” şi va trăi împreună cu El, în dreapta credință. De aceea nașul și rostește mărturisirea de credință ortodoxă – CREZUL.
Cine nu pot fi naș de botez? Cei care trăiesc fără cununie bisericească, cei îndepărtaţi de la Sfânta Împărtăşanie, cei care s-au îndepărtat ei înşişi de Biserică nu pot fi chemaţi ca naşi la Botez. Căci ce mărturie vor da pentru pruncul care se botează? Şi cum vor da seama înaintea Dreptului Judecător pentru îndatoririle pe care le-au luat asupra lor?
Pregătirea nașilor
Se cuvine ca înainte de a purta pe braţe un prunc înaintea lui Hristos spre a fi botezat, nașii care îşi asumă această bucurie şi responsabilitate să se pregătească prin Spovedanie, pentru a fi împăcaţi cu Dumnezeu înainte de a primi pe braţe pruncul plin de strălucire cerească ieşit din apa Sfântului Botez. Naşii trebuie să ştie pe de rost „Crezul”, pe care îl vor rosti în timpul slujbei.
Pe măsură ce copilul creşte, naşii sunt datori, împreună cu părinţii, să-l deprindă să-şi facă cruce, să-l înveţe rugăciunile Bisericii şi să-i dea mereu sfaturi şi îndrumări bune: cum să-şi cinstească părinţii, cum să se poarte creştineşte, cum să împlinească poruncile dumnezeieşti și cum să iubească Biserica.
Din ziua Botezului, nașii și părinții se vor îngriji ca pruncul să se împărtășească cu Sfântul Trup și Sânge a lui Hristos cât se poate de regulat; dacă se poate în fiecare duminică și de sărbători.
Pregătirea practică a Botezului
Pe tot parcursul sarcinii este recomandat ca părinții să se spovedească și să se împărtășească cât mai des, chiar în fiecare duminică, pentru ca pruncul să se hrănească cu hrana cea mai bună care este Trupul şi Sângele Domnului.
După naştere, Biserica a rânduit câteva slujbe de pregătire a noului-născut pentru unirea sa cu Hristos prin Taina Sfântului Botez:
– în a 8-a zi de la naștere preotul merge la casa pruncului și citește rugăciunile pentru mamă, precum și rugăciunea de punere a numelui. El însemnează copilul în chipul Crucii şi-l stropeşte cu apă sfinţită pentru a-l apăra de primejdii.
– la 40 de zile de la naștere, mama și pruncul vin la biserică. Rugăciunile pe care preotul le citește mamei au în vedere primirea de ea a Sfintei Împărtășanii. În mod eronat, unii consideră că mama este necurată și nu poate intra în biserică până ce preotul nu-i citește rugăciunile respective, însă trebuie înţeles mai degrabă că rugăciunile marchează sfârșitul perioadei de refacere a ei, după naștere. Apoi preotul citește rugăciunile de pregătire a Sfântului Botez și de îmbisericire a copilului. Astfel nou-născutul este dăruit lui Dumnezeu, așa cum Maica Domnului și Iosif au adus pe Pruncul Iisus la Templu, la 40 de zile de la naștere.
Timpul şi locul unde se săvârşeşte Botezul
Botezul se săvârşeşte de preot şi de episcop, la cel puţin 40 de zile după naştere (dar nu mult după aceea) dacă pruncul este sănătos, iar dacă este bolnav, imediat după naştere. Slujba se face în biserică. Numai în cazuri cu totul excepţionale, preotul îl poate boteza acasă, la spital sau oriunde ar fi.
Botezul de necesitate – în cazul când copilul e ameninţat să moară la naştere, asistentele sau moaşele trebuie instruite să aibă la îndemână agheasmă (la nevoie, şi numai apă obişnuită) şi lumânare. Apoi, după ce pun numele pruncului, îl botează ele, turnând agheasmă (apă) în formă de cruce peste prunc şi zicând cuvintele: Se botează robul lui Dumnezeu (numele) în numele Tatălui, Amin; şi al Fiului, Amin; şi al Sfântului Duh, Amin. Dacă pruncul moare, el este botezat şi mântuit. Iar dacă trăiește, cele ce l-au botezat trebuie să spună rudelor sau preotului că pruncul a fost botezat, iar preotul va face toată slujba Botezului, fără a-l mai afunda în apă în numele Prea Sfintei Treimi, căci Botezul nu se mai repetă.
Pregătirea pentru Botez a părinților
Din experiență, noi preoții am observat că pruncii plâng din mai multe motive, unele trupești, iar altele duhovnicești. Poate că sunt aduși târziu la Botez, deja mărișori și foarte activi; de aceea e bine ca Botezul să aibă loc imediat după împlinirea a 40 de zile de la naştere. Mama e bine să se îngrijească de copil înainte de slujbă, să fie alăptat și schimbat cu scutece curate.
Uneori se întâmplă ca pruncii să plângă nefiresc. Explicația este una duhovnicească: copiii moștenesc de la părinți pe cele fizice, dar și pe cele sufletești, precum neliniștea atunci când se apropie mai mult de Dumnezeu. În timpul Botezului se poate manifesta și în copii fuga de Dumnezeu a părinților, la modul inconștient, prin neliniște și plâns. De obicei însă, după botez, pruncii se liniştesc şi dorm cum n-au dormit niciodată până atunci.
Până la Botez, părinții sunt datori:
– să-i mulțumească lui Dumnezeu că le-a dăruit un copil și să se îngrijească, în cazul în care este plăpând și bolnav, să fie botezat cât mai curând;
– să nu se încreadă în superstiții: pentru protejare de rele, nu se însemnează pruncul cu ață roșie, ci mai degabă se pune deasupra pătuțului o icoană;
– să nu amâne Taina Botezului din motive lumești;
– să aleagă nași credincioși și iubitori de Dumnezeu, care trăiesc credința în viaţa lor de toate zilele și să nu caute nași pentru câștiguri materiale sau alte pricini lumești;
– să dea copiilor nume de sfinți;
– să nu facă după Botez petrecere cu scopul de a strânge daruri.
Viața de după Botez. Educația și creșterea creștină a copiilor
Neuropsihologia constată că există mai multe faze în dezvoltarea creierului uman. În primii ani de viață copii sunt foarte mult influențați de mediul în care cresc și se dezvoltă. Nu vorbesc, nu au încă gândire critică și preiau tot ceea ce văd la părinți şi la cei din jur. De aceea mijloacele mass-media (televizor, calculator, internet, etc.) folosite fără discernământ sunt foarte dăunătoare copiilor și le afectează negativ dezvoltarea intelectuală.
Dacă părinții și nașii sunt robi ai lui Dumnezeu și încearcă să împlinească voia Lui în viața lor, atunci și copii vor crește în acest mediu, ca robi ai lui Dumnezeu. Dacă părinții însă nu se roagă, nu merg la biserică, nu postesc, în schimb îi lasă pe copii în fața televizorului sau a calculatorului, atunci copii se vor îmbolnăvi sufletește iar durerea părinților va fi, peste ani, foarte mare.
După Botez, părinții au datoria continuă:
– să dea copiilor încă de mici o educație creștină, rugându-se cu ei acasă, ducându-i la biserică, insuflându-le dragostea de Dumnezeu și de Biserică;
– să-i ferească pe copii de lucrurile rele care le tulbură mintea și sufletul: televizorul, calculatorul, internetul, etc., prieteniile rele, vorbele urâte, violența, etc.;
– să trăiască o viață conștientă de creștini, să cerceteze ce înseamnă credința în Dumnezeu și să o practice, învățându-i astfel și pe copiii lor, prin propriul exemplu. Cea mai bună și mai eficientă educație creștină a copiilor este o viață de sfințenie trăită de părinți.
Pregătirea pentru Botez a celorlalți participanți
Fiind atât de importantă, slujba Botezului trebuie să fie pregătită cu mare grijă. Iar în timpul slujbei trebuie să lăsăm lucrurile cu care suntem obișnuiți, discuțiile unii cu alții și să acordăm mare atenție rugăciunilor, de la început până la sfârșit: cu telefoanele închise, cu fotografi discreți, cu răbdare și cu păstrarea liniștii până la capăt, respectând casa lui Dumnezeu în care ne aflăm.
Cele necesare pentru Taina Botezului
Certificatul de naștere al pruncului, de pe care se vor lua datele pentru întocmirea certificatului de Botez;
Lumânarea pentru nași – semn al luminii lui Hristos. Uneori lumânarea este împodobită cu flori, care simbolizează faptele bune (roadele credinței);
Untdelemnul de măsline – semn al milei lui Dumnezeu care se revarsă asupra celui ce se botează. Untdelemnul va fi binecuvântat de preot și folosit pentru ungerea copilului; apoi poate fi luat acasă pentru ungerea copilului după baie.
Pânza Botezului (crișmă / pânza de mir) – pânza de culoare albă în care se primește pruncul de către nași atunci când se scoate din apa botezului;
Fașa (panglica de Botez, de circa 50 cm) – cu care preotul stropeşte faţa celui ce se botează zicând: Îndreptatu-te-ai, luminatu-te-ai, sfinţitu-te-ai, spălatu-te-ai, în numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh, acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin;
Cruciulița Botezului – din partea nașilor pentru prunc, pe care preotul o binecuvântează, fiind semn al urmării lui Hristos: Oricine voieşte să vină după Mine să se lepede de sine, să-şi ia crucea şi să-Mi urmeze Mie ( 8,34). Crucea va fi purtată de copil ca amintire a Botezului și a purtării crucii, a jertfei care definește viața oricărui creștin;
Păturica de învelit și un prosop mare alb și gros, în care nașii vor primi pe prunc imediat după Botez (trebuie să fie suficient de mare pentru ca pruncul să poată fi înfășurat);
Prosopul cu care preotul se șterge după ce scoate pruncul din cristelniță. Săpunul nu este obligatoriu;
Un rând de haine noi pentru prunc de culoare albă, care simbolizează haina luminoasă în care este îmbrăcat sufletul la Botez;
Mai trebuie să ținem seama de două lucruri:
Nașii și părinții se vor pregăti de botez prin spovedanie şi rugăciune;
Tot ceea ce primim de la Dumnezeu, tot harul și binecuvântarea care se revarsă în viața noastră sunt gratuite. El ne cheamă să-i oferim sufletele noastre sincere și inimile noastre iubitoare, căutându-L pe Domnul înainte de toate, în viața noastră, așa cum ne spune în Evanghelia după Matei, cap. 6: „Căutați mai întâi împărăția lui Dumnezeu și dreptatea Lui și toate acestea se vor adăuga vouă.”
Nu există nici o taxă pentru Botez și nici pentru alte servicii religioase. Dacă doriţi puteţi face o donaţie pentru suţinerea și construirea Bisericii parohiale şi veţi primi o chitanţă. Donația care însoțește slujba Botezului este benevolă și NU reprezintă o „taxă” pentru slujbă, ci face parte din mulțumirea adusă lui Dumnezeu cu ocazia acestui eveniment special. Orice donație este binevenită, știut fiind faptul că parohia noastră își susține activitatea numai prin contribuțiile benevole ale credincioșilor și din donațiile tuturor celor ce iubesc Biserica lui Dumnezeu.
Îndrumări practice după Botez
Întrucât Sfântul şi Marele Mir rămâne încă pe trupul copilului şi pe pânza şi prosopul în care este înfăşurat după scoaterea din apa sfântă a Botezului, părinții și nașii trebuie să se îngrijească de următoarele:
– pruncului i se face baie începând cu a doua a zi după botez, când apa se aruncă pe pământ curat;
– pânza şi prosopul în care a fost învelit pruncul se spală în apa în care i s-a făcut copilului baie (şi care trebuie apoi aruncată pe pământ curat, eventual la un copac);
– copilul se aduce în următoarele săptămâni şi tot timpul regulat la biserică, pentru a fi împărtăşit.
Crezul sau Simbolul Credinţei
Cred într-unul Dumnezeu, Tatăl, Atotțiitorul, Făcătorul cerului și al pământului, văzutelor tuturor și nevăzutelor.
Și într-unul Domn Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu, Unul-Născut, Care din Tatăl S-a născut mai înainte de toți vecii. Lumină din Lumină, Dumnezeu adevărat din Dumnezeu adevărat, născut, nu făcut; Cel de o ființă cu Tatăl, prin Care toate s-au făcut.
Care pentru noi oamenii şi pentru a noastră mântuire S-a pogorât din ceruri şi S-a întrupat de la Duhul Sfânt şi din Maria Fecioara, şi S-a făcut om.
Şi S-a răstignit pentru noi în zilele lui Ponţiu Pilat şi a pătimit şi S-a îngropat.
Şi a înviat a treia zi, după Scripturi.
Şi S-a înălţat la ceruri şi șade de-a dreapta Tatălui.
Şi iarăsi va să vină cu slavă, să judece viii şi morţii, a Cărui împărăţie nu va avea sfârşit.
Şi întru Duhul Sfânt, Domnul de viață Făcătorul, Care de la Tatăl purcede, Cel ce împreună cu Tatăl şi cu Fiul este închinat şi slăvit, Care a grăit prin prooroci.
Într-una sfântă, sobornicească și apostolească Biserică;
Mărturisesc un Botez spre iertarea păcatelor.
Aştept învierea morţilor
Şi viata veacului ce va să fie.
Amin.
Acest articol este inspirat din articolele prezente pe DOXOLOGIA RO și CREȘTINORTODOX RO

- Dettagli
- Cătălin Ștergărel By
- Visite: 100
Taina maslului este lucrarea sfanta savarsita in numele Sfintei Treimi, de catre preotii Bisericii, prin care se impartaseste credinciosului bolnav harul nevazut al tamaduirii sau usurarii suferintelor trupesti, intarirea sufleteasca, iertarea pacatelor. Partea vazuta consta din ungerea cu untdelemn sfintit, dupa ce s-a invocat prin rugaciuni speciale mila lui Dumnezeu prin puterea Sfantului Duh asupra celui bolnav.
„De este cineva bolnav între voi, să cheme preoţii Bisericii şi să se roage pentru dânsul, ungându-l cu untdelemn întru numele Domnului. Şi rugăciunea credinţei va mântui pe cel bolnav… şi se vor ierta lui”.
Taina maslului nu se poate confunda cu Taina sfantului mir (mirungerea) si nici cu miruirea. Taina sfantului mir impartaseste credinciosului harul pentru cresterea duhovniceasca. Taina maslului se savarsestea la cererea bolnavului sau apropiatilor sai - rude, prieteni - in vederea insanatosirii sau in perspectiva eshatologica : iertarea pacatelor care au dus la suferinta, la tulburarea sufletului, sau pentru raspuns bun la dreapta judecata (judecata particulara si apoi cea obsteasca).
In Sfintele Evanghelii si in toate rugaciunile (sapte la numar) din randuiala Tainei maslului, Dumnezeu este invocat ca "doctorul sufletelor si trupurilor noastre, a Carui mila este nemasurata...", iar dupa fiecare rugaciune si invocare, credinciosii canta : "Stapane, Hristoase, Milostive, miluieste pe robul (robii) Tau". Insasi cantarea il arata pe Mantuitorul Hristos ca "Vindecatorul si ajutatorul celor ce sunt in dureri". De la Dumnezeu se cere : "tamaduire neputinciosului robului Sau... cel ce mult a gresit...".

Insanatosirea bolnavului se cere prin rugaciune de la Dumnezeu, fiindca insusi Fiul Sau a luat trupul nostru. In calitatea sa de "templu al Sfantului Duh" (I Cor., 6, 19), trupul are capacitatea de a fi vindecat si curatit prin materia vazuta si sfintita, untdelemnul. Boala nu este numai un rezultat al pacatelor personale nemarturisite, ci si o urmare fireasca a ereditatii. Se stie ca din parinti viciosi se pot naste copii cu malformatii. "Pana la al saptelea neam voi pedepsi faradelegea" (Lev., 26, 31) ; "parintii mananca agurida si se strepezesc dintii copiilor" (Ier., 31, 29). Inainte de Taina sfantului maslu se cere bolnavului sa-si marturiseasca pacatele pentru iertare in Taina spovedaniei ca sa Se poata invrednici apoi si de Sfanta impartasanie. Sunt si cazuri cand si cei din jurul bolnavului trebuie sa-si marturiseasca pacatele in Taina spovedaniei ca sa fie impreuna rugatori cu cel in suferinta, pentru insanatosire. Sfantul maslu este o taina a participarii comune la ridicarea din patul suferintei, o comuniune de rugaciune pentru sufletul celui chinuit. Pentru aceasta, se invoca ajutorul Preasfintei Fecioare, al Sfintei Cruci, ajutorul sfintilor si ingerilor, al tuturor slujitorilor traitori in Hristos si in comuniune cu sfintii.
Taina maslului nu este izolata, ci precedata de slujbe speciale : la Sfinta Liturghie se scot particele pentru cei bolnavi, se savarsesc acatiste si paraclise pentru iertarea pacatelor si insanatosirea celor aflati pe patul suferintei.
Elementele constitutive si concrete ale acestei Taine: preotii savarsitori - ca cei ce poarta harul tamaduirii din preotia si slujirea Mantuitorului Hristos , primitorii ei, care sunt indeosebi cei bolnavi trupeste, dar si cei bolnavi sufleteste, sunt primiti cu bunavointa si tratati ca niste frati, fiindca poarta chipul lui Dumnezeu si ranile suferintei Mantuitorului. Materia sfintita este untdelemnul si faina (Marcu 7, 22-25) etc. Efectul imediat este intarirea credintei celui deznadajduit, prin cainta sincera si pocainta totala ; primirea harului intaritor si al iertarii, certitudinea indurarii Mantuitorului la Judecata particulara si obsteasca.Aceasta Taina sfintii apostoli o savarsesc dupa invierea Domnului, indata dupa Cincizecime, ca Taina a Bisericii, potrivit cuvintelor Mantuitorului: "...in numele Meu veti scoate demonii... pe bolnavi mainile veti pune si se vor insanatosi..." (Marcu, 16, 17-18).
Despre practicarea acestei sfinte Taine ne vorbeste sfantul Iacov : "Daca este cineva bolnav, sa cheme pe preotii Bisericii si sa se roage pentru el, dupa ce-l vor unge cu untdelemn in numele Domnului. Rugaciunea facuta cu credinta va izbavi pe cel bolnav si Domnul il va vindeca, iar daca a facut pacate ii vor fi iertate... Mare putere are rugaciunea celui fara de prihana..." (Iacov, 5, 14-16). Din cuvintele apostolului Iacov reiese ca maslul este o lucrare sfanta vazuta, care era cunoscuta si practicata de Biserica inainte de a scrie el epistola. Aceasta lucrare se savarsea "in numele Domnului". Sfantul Iacov ne incredinteaza ca prin Taina maslului se impartaseste crestinului harul vindecator pentru bolile trupesti si sufletesti. Maslul este deci o lucrare vazuta, savarsita de preotii Bisericii, prin care se impartaseste harul nevazut.
Acest articol este inspirat din articolele prezente pe DOXOLOGIA RO și CREȘTINORTODOX RO

- Dettagli
- Cătălin Ștergărel By
- Visite: 106
Sfânta Euharistie - Taina unirii noastre cu Dumnezeu
Sfînta Euharistie este cea mai însemnată dintre toate Tainele Bisericii căci prin intermediul ei omul ajunge la punctul cel mai înalt spre care se poate îndrepta strădania sa, unirea cu Dumnezeu în chip tainic. Unirea cu Hristos în Euharistie este și actul de înfăptuire și creștere continuă a relațiilor din lăuntrul unității Bisericii ca trup al lui Hristos, desăvârșindu-se astfel lucrarea începută prin Botez și Mirungere.
Hristos rămâne întru noi și noi întru El.“ (Ioan 6, 56 )
Sfînta Euharistie este cea mai însemnată dintre toate Tainele Bisericii căci prin intermediul ei omul ajunge la punctul cel mai înalt spre care se poate îndrepta strădania sa, unirea cu Dumnezeu în chip tainic „ Hristos rămâne întru noi și noi întru El.“ ( Ioan 6, 56 ) Unirea cu Hristos în Euharistie este și actul de înfăptuire și creștere continuă a relațiilor din lăuntrul unității Bisericii ca trup al lui Hristos, desăvârșindu-se astfel lucrarea începută prin Botez și Mirungere.
De aceea, Sfânta Euharistie este prin excelență Taina unității Bisericii. Dacă în celelalte Taine Hristos este prezent în chip nevăzut prin lucrarea Sa, în Euharistie este prezent prin însuși trupul și sângele Său sub chipul pâinii și al vinului. Prin acestă Taină El se dă deplin membrilor Bisericii. „ Euharistia este împlinirea iconomiei iubirii lui Dumnezeu față de oameni și a unirii Sale cu noi. Euharistia ca inimă a Bisericii îi unește pe toți credincioșii cu Hristos Cel ce se jertfește.“ Biserica crește și se înalță prin Euharistie care este mijlocul de realizare și de menținere a Bisericii. Există o corespondență, o dependență și o relație de cauză și efect între trupul lui Hristos care se jertfește pe altar și trupul tainic al Bisericii. De fapt Hristos se jertfește în Euharistie pentru trupul său tainic și pentru fiecare mădular al acestuia. Euharistia este centrul dinamic, sufletul Bisericii, Hristos nu poate fi trăit și simțit în Biserică în afara Euharistiei. Prin intermediul acestei Taine omul se împartășește cu Izvorul harului care este Hristos Domnul.

Sfânta Euharistie este Taina încorporării și a creșterii în Hristos, este izvorul vieții spirituale mereu sporite a credincioșilor. În această lucrare voi vorbi despre învățătura și practica cu privire la administrarea Sfintei Euharistii.
Euharistia a fost instituita de Mantuitorul in seara Cinei celei de Taina “Iisus luand paine si binecuvantand, a frant si, dand ucenicilor, a zis: “Luati, mancati, acesta este Trupul Meu. Beti dintru acesta toti, acesta este Sangele Meu, al Legii celei noi.” (Mt. 26, 26-28). Dupa cum bine stim, in epoca Bisericii primare Sfanta Euharistie se savarsea in casele crestinilor; toti se adunau intr-o casa, unde participau la savarsirea Euharistiei si se impartaseau cu Trupul si Sangele Domnului. Din Faptele Apostolilor deducem ca adunarea primilor crestini era una prin excelenta euharistica, aceasta adunare sau synaxa este exprimata prin termenul ekklesia. Ca sa putem intelege mai bine aceste aspecte trebuie sa facem apel la primul teolog al unitatii Bisericii, si anume Sfantul Apostol Pavel. In epistolele sale intalnim texte foarte clare despre identificarea Bisericii cu adunarea euharistica, de exemplu in Epistola I catre Corinteni, cand le spune acestora “aud ca atunci cand va adunati ca Biserica, intre voi sunt dezbinari” (11, 18) din acest verset, luat in context, putem deduce cu usurinta ca e vorba de Biserica -adunare euharistica- si nu de o adunare oarecare, caci pentru adunarile obisnuite avea fiecare casa lui “oare nu aveti voi casa ca sa mancati si sa beti?” (I Cor. 11, 22). In aceasta perioada casa si Biserica sunt unite de practica Euharistiei, datorita acestui fapt apare si expresia “Biserica din casa”; ori de cate ori se oficia Euharistia intr-o casa crestina, Biserica lui Dumnezeu era unita cu acea locuinta.
• Euharistia este Taina prefacerii (metafizice) a darurilor de paine si vin in Trupul si Sangele Domnului Hristos;
• Taina Euharistiei a fost instituita de Insusi Mantuitorul nostru Iisus Hristos la Cina cea de Taina;
• Prin impartasirea cu Trupul si Sangele Mantuitorului, cat si prin comuniunea agapica a celor multi cu Unul, Euharistia este Taina care sustine unitatea Bisericii;
• Euharistia Bisericii are proportii cosmice, fiind unificarea tuturor in toate (I Cor. 15, 28);
• Euharistia este o pregustare a Imparatiei lui Dumnezeu, ea ne unifica deplin cu Hristos, ne face contrupesti cu El, marcand prezenta Imparatiei cerurilor aici pe pamant intre tensiunea dintre deja dar nu inca;
Acest articol este inspirat din articolele prezente pe DOXOLOGIA RO și CREȘTINORTODOX RO